Imi amintesc cum dupa cutremurul din Japonia am ramas impresionat de respectul sinistratilor ramasi in viata, fata de mortii lor, pentru ca s-au suparat ca statul i-a ajutat pe ei mai intai, in loc sa oficieze slujba de pomenire celor decedati. E fenomenal acest lucru care demonstreaza inca o data, cultura si nivelul lor spiritual.
Revenind la Familia Cancicov, am ramas surprins sa gasesc mormantul familiei lor in paragina, avand in vedere importanta avuta, in antiteza cu preocuparea Partidului National Liberal fata de numele lor. (nu e putin lucru numirea centrului de afaceri dupa numele lor)
Parcul a fost înfiinţat prin Decret regal la 9 mai 1938 la cererea locuitorilor oraşului Bacău. Până în anul 1946 apare în documente ca "parcul nou", parcul Eminescu sau parcul spitalului Pavel şi Ana Cristea. În 1939 parcul avea 35 ha Inainte de numele de astazi, se numea Parcul "Libertatii". (un fel de ironie comunista)
Si biserica din cadrul spitalului a fost construita in 1934, avindu-l ca principal ctitor pe Mircea Cancicov. Destinatia initiala a fost de capela pentru bolnavii spitalului si pentru vizitatori. Proiectarea de arhitectura si supervizarea constructiei au fost realizate arhitectului Anghel Cortez.
Nedumerirea cea mai mare este ca mormantul nu are cruce. Probabil ca m-as lamuri mai bine daca as cerceta arhivele, sau poate ca nu..... De pe memoria. ro am aflat ca Georgeta Cancicov a fost un inger salvator pentru evreii din Bacau. Citez:
"In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).
Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.
Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.
S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na
Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.
Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.
Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.
La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasament de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.
Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat." Textul complet al scrisorii pe Memoria.ro
Ce a insemnat liberalismul pentru oameni ca el(ei) si ce inseamna azi?
RăspundețiȘtergereO fuga dupa profit, o colcaiala de interese SI o nesimtita uitare pentru spiritul care preamareste INDIVIDUL