De astăzi, blogul și siteul Inima Bacăului va avea o secțiune specială unde, vor scrie tinere talente. Un prim autor este Matei Boholțeanu, un elev talentat al Colegiului Național ”Gheorghe Vrânceanu”. Pentru început, Matei face un interviu și o recenzie al unui roman scris de ALIA POPA-Cetatea de la Den-Maril: Arcul de Cristal.
Recenzie roman:
Alia
Iarina Popa și-a publicat prima carte la vârsta de treisprezece
ani. A fost elevă
a Școlii Gimnaziale Nr.10 Bacău (la fel ca Matei) și acum frecventează liceul ”V.
Alecsandri”, la profilul
”Științele
naturii”. De
mică și-a manifestat pasiunea pentru scris, inspirată de nume mari
precum J.K Rowlling, Rick Riordan sau Cassandra Clare. Luându-și
dorința de a crea și amestecând-o cu talentul ei, a debutat în
2018 cu titlul Cetatea de la Den-Maril: Arcul de Cristal.
Cartea
destinată copiilor și adolescenților urmărește aventura unui
grup de tineri în frunte cu Aris, eroina principală, pe parcursul
unei competiții centenare ficționale. Autoarea ia acești copii și
îi plasează în împrejurimi nefaste, pline de pericole și
piedici, în același timp menținând un mediu deschis, în care
cititorul se poate relaxa ore în șir. Promovând valori umane
esențiale omului de bună-credință, precum empatia și prietenia,
oricine poate citi această carte și să o termine cu o idee bună
în minte.
Copii
fiind puși în fața unor alegeri grele se îmbină cu vocea
prietenoasă a naratorului și momentele amuzante sau simpatice,
creând un univers cald, în care cel mai probabil vei vrea să te
întorci. Personajele
sunt bine conturate, fiecare având personalitatea sa unică și
acționând în concordanță cu ea. Există câte ceva pentru
oricine când vine vorba de acest set de caractere: de la eroi și
eroine care se comportă în relație cu sistemul lor de valori
bine-definit, la anti-eroi care sunt gata să învețe căile
binelui.
Acțiunii
nu-i lipsește o intrigă interesantă, ținând cititorul investit
în poveste cu un fir narativ dinamic, trădări și momente care te
țin cu sufletul la gură. Deși ușor de citit, este plină de
descrieri scrise bine și deci, prin urmare lumea creată de autoare
este clară și lesne de imaginat.
Seria
are un volum doi deja publicat (Coroana Infinitului) și un al
treilea fiind în proces de scriere.
Într-o
lume în care se citește din ce în ce mai puțin, astfel de cărți
demonstrează că beletristica nu este nici pe departe o categorie
uitată. Cititorii Bacăului, indiferent de vârstă sau profesie,
trebuie să susțină comunitatea autorilor autohtoni lecturându-le
cărțile, mai ales când există astfel de exemplare care nu sunt
greu de plăcut.
Interviu cu autoarea:
I:
Ce te-a împins în a te hotărî să iei pixul în mână și să
îți scrii propriile povești?
R:
Încă de când am conștientizat că trăiesc într-un spațiu din
care magia nu a dispărut, mi-am descoperit această foame
de poveste. Mai întâi m-am hrănit
foarte mult cu lecturi dintre cele mai variate pentru ca apoi, ca
printr-o pâlnie, să alunec în lumea fantastică a miturilor și a
legendelor pe care am visat să le creez eu însămi. Și mi-am spus
„Cum ar fi dacă...?”
I:
Ce te-a inspirat să începi această serie?
R:
În familia mea s-a cultivat, de când mă știu, dragostea pentru
natură, pentru călătorie și aventură. Explorarea necunoscutului
a devenit astfel o a doua natură pentru mine. Cumva, Aris este un...
dublu al meu – poate într-o lume în care copiii chiar au puterea
să schimbe lumea. Dar ce m-a inspirat cu adevărat să pun pe hârtie
fiecare cuvânt în parte a fost nu doar pasiunea mea pentru nou
și diferit,
ci mai ales dorința de a redefini fantezia.
I:
Care este mesajul pe care dorești să îl transmiți prin această
carte?
R:
Mesajul cărții variază foarte mult în funcție de viziunea
personală a cititorului asupra lumii în care trăiește. Se poate
spune, însă, că cel mai tare am vrut să evidențiez puterea
inocenței într-o lume atât de coruptă de egoismul și foamea de
orice a adulților. Căci numai puritatea unui suflet poate înfrânge
lianele sufocante ale societății uscate prin care ne chinuim să
ieșim la lumină.
I:
Ai un cuvânt de adresat celor care în acest moment se gândesc să
înceapă să scrie o carte, sau a celor care deja s-au apucat și se
confruntă cu toate greutățile acestui proces?
R:
Nu renunțați! O carte este oglinda scriitorului și, de multe ori
devine și oglinda cititorului, care se regăsește adesea în mod
surprinzător în cuvintele autorului – cuvinte care trebuie atent
gândite și pline de un înțeles mult mai profund decât pură...
exprimare. Adesea spun că a scrie e ca și cum ai realiza o pictură
în cuvinte. Pictura, tabloul – piesa de artă – pe care un
scriitor își dorește să o prezinte publicului nu trebuie să fie
fără cusur, pentru că, ei bine, perfecțiunea este ea însăși o
imperfecțiune prin simplul fapt că îngrădește imaginația. Însă
cartea trebuie să fie adânc conectată cu sufletul și gândirea
autorului, pentru că altfel își pierde întreaga esență. O
poveste trebuie înfăptuită cu atenție și răbdare, cu implicare
și perseverență și trebuie adusă la viață cu precădere de
dragostea scriitorului pentru arta sa. O carte e ceva profund, ceva
chiar... intim. O carte trebuie respectată și autorul nu o poate
respecta decât dacă se respectă pe sine.
