22.03.2011

Ziua mondiala a apei: SARBATOARE SAU INTRISTARE?

FESTIVISM NEJUSTIFICAT

22 Martie a fost declarata de Organizatia Natiunilor Unite ca fiind Ziua Mondiala a Apelor. In Romania, in ultimele decenii, autoritatile au tratat 22 martie ca zi de sarbatoare, desi stiau sau trebuiau sa stie ca
realitatea nu ofera motive de bucurie...

AUTORITATILE UNA SPUN SI ALTA FAC

In ultimii ani, autoritatile au recunoscut public, desi cam "cu jumatate de gura", ca a fost o mare greseala realizarea pe scara larga de desecari, taieri de meandre, indiguiri si alte lucrari de asa-zisa "regularizare" a raurilor si ca ele trebuie nu doar stopata continuarea

pe acest drum, ci revenit mai aproape de starea naturala anterioara,
prin refacerea zonelor umede, facilitarea inundarii controlate a
anumitor suprafete la ape mari, dezincorsetarea raurilor etc. Doar ca
exista o masiva discrepanta intre vorbe si fapte, pentru ca aproape
toate politicile si investitiile sunt in continuare nu pentru renaturari
si ecologizari, ci pentru reparatii si consolidari de "lucrari de
aparare" si pentru noi betonari, canalizari, indiguiri, dragari, devieri
si desecari...

CONTINUA CACEALMAUA COMITETELOR DE BAZIN

Consultarea tuturor factorilor interesati si participarea lor la luarea
deciziilor in domeniul apelor, ar trebui sa aiba loc prin "Comitetele de
Bazin". Autoritatile au tergiversat din 1996 pana in 2000 emiterea
reglementarilor prevazute de Legea Apelor, apoi inca un an infiintarea
lor efectiva, ocazie cu care procedura de desemnare a reprezentantilor
ONG-urilor a fost masiv fraudata de autoritati, iar de atunci s-a
refuzat orice corectare a acelui abuz si inlaturare a celor
nereprezentativi. Alegerile au fost nu doar nedemocratice ci si pentru
un mandat nelimitat (!) iar revizuirea aberantei reglementari in cauza
este amanata din an in an. Oricum Comitetele de Bazin nu au fost
nicidecum "parlamente ale apei" ci mai mult structuri nefunctionare, de
forma, care doar aprobau formal, fara dezbateri si fara modificari,
toate propunerile Directiilor Bazinale de Ape...

NAVIGATIA PE CALE DE A DEVENI INAMICUL MARILOR RAURI

Desi Romania este semnatar al Conventiei Internationale privind
Protectia Fluviului Dunarea si s-a angajat sa realizeze Coridorul Verde
al Dunarii renaturand partial lunca cu zone umede distrusa prin desecari
in anii '70 si sa pastreze zonele care sunt inca apropiate de starea
naturala, Ministerul Transporturilor promoveaza in ultimii ani un
proiect megalomanic de adancire a senalului navigabil, taierea multor
ostroave si inchiderea multor brate secundare ale fluviului, pe multe
sute de kilometri, care ar degrada puternic ce a mai ramas din Dunare
din punct de vedere ecologic si nu numai. Dar vizate (intr-un alt
program urias de investitii) sunt si Muresul, Somesul, Siretul, Prutul,
Oltul, Argesul, Jiul, Ialomita si alte rauri, pe care politicieni
iresponsabili au decis sa fie amenajate ca si cai navigabile, desi nu au
debitele raurilor din tarile occidentale si deci ca sa devina navigabile
vor trebui transformate total, in simple canale, distrugandu-le din
punct de vedere ecologic.

RAURILE DE MUNTE - VICTIME ALE HIDROENERGETICII

Lacurile de acumulare, in special cele de mari dimensiuni sau in zona de
munte si lanturile de baraje si devieri au si multe consecinte negative
complexe si grave asupra mediului si nu numai, motiv pentru care in
tarile dezvoltate se recunoaste ca s-a exagerat in trecut, nu se mai
prea fac noi baraje si se regreta construirea anumitor baraje. In
Romania, desi raurile interioare au debite mici, s-au facut mari
acumulari pe majoritatea cursurilor de apa, adesea in lant si cu
captarea si devierea a sute de rauri pentru a aduce mai mult debit in
acele lacuri de acumulare, lasand practic seci nenumarate vai si creand
grave dezechilibre hidrologice si ecologice care acum abia incep sa se
vada. Cu toate acestea, se continua construirea de numeroase baraje
incepute sau proiectate inainte de 1990 si chiar altele noi, inclusiv
lanturi de microhidrocentrale, condamnand din punct de vedere ecologic
si peisagistic ultimele rauri si bazine care scapasera de furia
"amenajarilor" hidroenergetice, si inca sub ipocritul pretext al grijii
pentru mediu prin promovare de energie "verde" ???!!!.

NICI ARIILE NATURALE PROTEJATE NU SUNT LA ADAPOST DE FURIA BETONISTICA A
HIDROTEHNICIENILOR

Nu scapa de setea de a turna beton si de a le artificializa nici raurile
din interiorul parcurilor nationale si naturale. Astfel, in Retezat se
continua lucrarile de captare a unor rauri si deviere subterana a lor
spre lacul Gura Apelor, in Parcul National Defileul Jiului s-au inceput
lucrarile la un baraj imens, in Parcul Natural Gradistea de Munte -
Cioclovina se fac hidrocentrale pe raul Strei, in multe situri Natura
2000 apar proiecte hidroenergetice iar asemenea planuri incompatibile cu
statutul de arie naturala protejata sunt in rapida inmultire, desi
Romania sta foarte prost la protectia naturii si nu ar mai trebui sa isi
permita asemenea agresiuni, mai ales ca pretinde ca implementeaza
Directiva-Cadru Apa... Un alt pretext pentru betonarea albiilor
raurilor este "protectia localitatilor si cailor de comunicatii" desi se
stie ca prin indiguiri si betonari nu faci decat sa accentuezi global
riscurile si daunele, care prin asemenea lucrari doar se muta ceva mai
in aval...

CETATENII SUNT TINUTI DEPARTE DE APE

La nivel de declaratii, autoritatile romanesti recunosc ca trebuie "sa
ne intoarcem cu fata spre ape" si ca un contact mai strans a
cetateanului cu raurile si lacurile duce la mai mult respect si
protectie. In practica insa autoritatile concesioneaza sau inchiriaza
malurile lacurilor sau tolereaza constructii abuzive, vile si
debarcadere, ingradiri si blocari ale accesului public la maluri si pe
plaje, desi sunt prin lege proprietate publica si nu ar trebui sa fie
rezervate catorva potentati. In alte tari se faciliteaza accesul la mal,
se reduc pantele si se fac plaje si pajisti pe malul raurilor si
lacurilor, inclusiv in centrul marilor orase, si se amenajeaza
debarcadere pentru ambarcatii nemotorizate si locuri pentru scaldat, iar
de-a lungul malurilor se fac alei pietonale si piste pentru biciclisti,
banci si locuri de agrement. La noi dimpotriva, se inchid raurile intre
ziduri inalte verticale de beton care nu permit accesul la apa, se
interzice scaldatul, inotul, surfingul sau navigatia cu alte ambarcatii,
in loc de amenajare pentru pietoni sau biciclisti a coronamentului
digurilor se interzice orice tip de circulatie publica pe acestea iar
malurile raurilor in loc sa fie artera de baza peisagistica, turistica
si recreativa a orasului sunt adesea canale si lazi de gunoi iar nici in
afara localitatilor nu este mai bine...

APELE SUBTERANE POLUATE SI SUPRAEXPLOATATE

Apele subterane sunt o mare bogatie a unei tari, mai ales in conditiile
Romaniei, amenintata de schimbarile climatice (in multe judete din sudul
si estul tarii putandu-se vorbi deja nu doar de aridizare ci chiar de
tendinte de desertificare) dar care pe de alta parte are circa 1/ 3 din
apele minerale ale Europei si alte avantaje pe care risca sa le piarda
prin persistenta si amplificarea poluarii apelor subterane. Poluarea cu
nitrati din surse agricole ramane in multe zone o problema grava si ia
din nou amploare prin persistenta sau reluarea unor practici agricole
iresponsabile. In alte zone avem in continuare contaminari ale apelor
subterane cu metale grele sau radioactive, hidrocarburi, pesticide, alti
poluanti persistenti organici etc. din cauza mineritului, exploatarilor
petroliere si depozitarii necontrolate a deseurilor si altor surse.
Multe sunt poluari istorice, pentru inlaturarea carora nu s-a facut
nimic in ultimii 20 ani, iar multi mari poluatori sunt tolerati in
continuare platind doar penalitati si amenzi modice. In plus, multe
rezerve subterane de ape sunt supraexploatate si risca epuizare sau
contaminare daca se continua in stilul actual.

POLUAREA INDUSTRIALA A APELOR DE SUPRAFATA RAMANE O MARE AMENINTARE

Autoritatile se lauda adesea ca s-a imbunatatit semnificativ calitatea
apei multor rauri fata de perioada dinainte de 1989 si lasa sa se
inteleaga ca ar fi meritul lor. Este adevarat ca se face o monitorizare
mult mai stricta, dar imbunatatirea situatiei este doar conjuncturala si
este cauzata de colapsul industriei dupa 1990. Cum acum aceasta revine
in forta, reapar si sursele industriale de poluare iar autoritatile nu
par pregatite sa faca fata provocarii, mai ales ca sunt surse de poluare
mult mai multe si diverse. De fapt ele nu au disparut niciodata in cazul
apelor, pentru ca platformele industriale abandonate de regula nu au
fost ecologizate cu adevarat si au fost o sursa continua de poluare
grava, nemediatizata pentru ca nu mai exista poluatorul care sa fie
aratat cu degetul si amendat simbolic dar cu multa mediatizare ca
publicul sa creada ca statul aplica cu adevarat legile.

MINERITUL CA INAMIC AL APELOR

Mineritul a fost si ramane una dintre cele mai grave amenintari, mai
ales in modul cum s-a practicat si se mai practica in Romania. Carpatii
sunt plini de galerii miniere abandonate si inundate sau din care ies si
se varsa neepurate in rauri si lacuri debite mari de ape de mina extrem
de toxice.... Sute de mari halde de steril neconsolidate si nevegetate
stau in bataia ploilor, neprotejate si supravegheate adecvat sau chiar
complet abandonate, din care apele dizolva si duc cu ele in aval
cantitati mari de metale grele, substante radioactive, acizi si alti
poluanti. Catastrofele de la Baia Mare si Novat din 2000 sunt doar
"varful aisbergului" fata de ce se poate intampla in alte cazuri, de
exemplu daca s-ar realiza proiectul minier Rosia Montana. Sume mari din
bani publici s-au cheltuit pentru programul de inchidere si ecologizare
a minelor, insa efectele sunt departe de cele scontate, fiind un subiect
necesare de anchete nu doar pe linie de mediu, ci si pe linie de DNA...

EPURAREA APELOR UZATE MENAJERE MAI ARE DE ASTEAPTAT

In tarile civilizate si carora le pasa de mediu si de sanatatea
oamenilor nici nu se pune problema sa existe alimentare centralizata cu
apa curenta, in casa, fara sistem adecvat de canalizare si epurare a
apelor uzate. La noi chiar si in ultimii ani s-au aprobat numeroase
proiecte de acest fel, desi era nu doar neecologic ci si ilegal.
Problema nu e doar in mediul rural, ci si in orase. In marile orase avem
zone intinse fara canalizare iar statiile de epurare sunt departe de a
fi la standarde. In Bucuresti, dar si in multe din orasele mici, adesea
chiar lipsesc sau functioneaza mai mult pe hartie, astfel ca apele din
milioane de WC-uri ajunge neepurata sau insuficient epurata in raurile
tarii si ne miram apoi de problemele de mediu si de sanatate care nu se
mai sfarsesc. In loc ca problema sa fie o prioritate nationala absoluta,
autoritatile aproba in continuare constructia a zeci de mii de vile in
zone fara canalizare, extinderea oraselor desi nu au bani de echipare
edilitara a strazilor din zone centrale, iar pentru epurarea apelor
uzate "solutia" a fost mereu amanarea si negocierea de perioade de
tranzitie de decenii intregi cu Uniunea Europeana pe motiv ca mai repede
nu putem indeplini conditiile de epurare a apelor uzate, desi se pare
ca de fapt nici nu vrem...

ALIMENTAREA CU APA PE O DIRECTIE PERICULOASA

Un procent semnificativ din populatia Romaniei nu are acces la apa
potabila de buna calitate, pentru ca in fantani ajunge apa din panza
freatica contaminata cu nitrati si alte substante din excesul de
fertilizanti utilizati in agricultura sau din latrinele amplasate prea
aproape de fantani, dar si din poluarile industriale istorice. Dar nici
in cazul sistemelor centralizate de alimentare cu apa situatia nu este
satisfacatoare, pentru ca, de exemplu, unde nu avem risc de infectie
avem de regula apa contaminata cu halometani din cauza clorinarii
excesive, ceea ce implica riscuri pentru sanatate.... Ingrijorarea cea
mai mare o produce insa directia spre care ne indreptam: In loc sa fie
protejate sursele de apa, ele sunt lasate sa se degradeze si apoi se
aduce apa din alta parte, de tot mai departe si cu costuri tot mai mari,
sau se investesc sume uriase in tehnologii scumpe de tratare a apei in
loc sa se previna poluarea sursei. Ca exemplu, Clujul, in loc sa isi
protejeze sursele de apa Floresti si Gilau, le lasa sa se degradeze si
le abandoneaza succesiv, mutand priza de apa pentru statia de tratare
Gilau spre amonte, initial pe lacul Somesul Cald si acum pe Tarnita, iar
ca tratare a apei, in loc de investitii in calitate, s-a investit in
cantitate, obtinand o capacitate de productie mult mai mare decat
necesarul, iar acum, pentru a recupera investitia, se fac investitii
uriase pentru a ransporta apa spre alte judete, care vor abandona
actualele lor surse de apa, cu un pret enorm si pentru oameni si pentru
mediu.

AMURGUL APELOR

Contrar aparentelor, Romania este o tara saraca in apa. Iar saracia se
va accentua in contextul defrisarilor masive, urbanizarii, schimbarilor
climatice, reluarii irigatiilor pe mari suprafete si mentinerii si
continuarii desecarii putinelor zone umede ramase. Iar protectia
calitatii rezervelor sarace de apa pe care le are Romania nu pare o
prioritate pentru guvernanti. Organizatia Mondiala a Sanatatii si
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu avertizeaza demult ca se apropie
o criza mondiala a apei, dar noua nu ne pasa. Celelalte state din UE
depun eforturi pentru a implementa Directiva-Cadru Apa, noi o
implementam mai mult pe hartie si in declaratii politicianiste. Aplicam
politica "dupa noi potopul" desi declaram ca ne gandim la generatiile
viitoare. Politicienii si autoritatile declara ca nu le plac apele
tulburi la propriu, dar la figurat par sa se straduiasca din greu sa
ramana tulburi, ca sa nu se vada cine sunt pestii cei mari, pe unde se
invart, pe cine mananca si cine e urmatoarea lor victima. De fapt nici
nu ar trebui sa se ascunda, pentru ca este tot mai clar ca victime
suntem in final cu totii....


Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
RO-400457 Cluj-Napoca ROMANIA
tel.0744-576836 e-mail:office@ccn.ro
web: www.ccn.ro CIF: 5800675
RAF: 48 / PJ / 1992 RNPJFSP: 3561 / A / 1992

NOTA:
Textul de mai sus este, din punct de vedere al formei / limbajului /
terminologiei mai mult un pamflet, dar din punct de vedere al fondului,
al esentei ideilor critice si exemplelor utilizate, textul este obiectiv
si corect si toate elementele criticate pot fi la cerere detaliate,
explicate si sustinute de noi cu argumente si dovezi riguroase din punct
de vedere juridic si stiintific, si cu numeroase exemple concrete, fiind
rezultatul unor indelungate cercetari proprii si documentari
aprofundate, teoretice si practice, in tara si la nivel international.
Textul nu este nou, dar din pacate perfect actual si in 2011.



COMUNICAT DE PRESA A.N. „APELE ROMÂNE”
Administraţia Bazinală de Apă SIRET
Str. Cuza Vodă nr. 1, BACĂU, cod 600274

Pentru a celebra Ziua Mondiala a Apei, Administratia Bazinala de Apa (ABA) Siret a organizat astazi, cu incepere de la ora 11, sedinta Comitetului de Bazin Siret. La sedinta au participat reprezentanti ai autoritatilor judetene si institutiilor publice din bazinul hidrografic Siret (Consiliul Judetean Bacau, Consiliul Judetean Vrancea, Directia de Sanatate Publica Bacau, Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorului Bacau), reprezentanti ai utilizatorilor de apa (SC ACET SA Suceava, SC Hidroelectrica – Sucursala Hidrocentrale Bistrita Piatra Neamt, SC Vrancart SA Adjud, reprezentanti ai societatii civile (Centrul Regional de Educatie Ecologica, Arta si Turism “Veniti cu Noi”), precum si specialisti de la ABA Siret si Ministerul Mediului si Padurilor.

Pe langa mesajele Ministrului Mediului si Padurilor si Directorului general al Administratiei Nationale “Apele Romane”, pe ordinea de zi s-au aflat subiecte ce au vizat tema Zilei Mondiale a Apei din acest an, “Apa pentru orase: Raspunsuri la provocarile urbane”. Discutiile s-au axat pe problemele legate de sistemele de alimentare cu apa, canalizare si epurare a apelor uzate in orasele din bazinul hidrografic Siret. De asemenea, a fost prezentat proiectul Planul pentru prevenirea, protectia si diminuarea efectelor inundatiilor.
Manifestarile organizate de ABA Siret cu ocazia Zilei Mondiale a Apei includ actiuni educative cu copii in scoli pentru a atrage atentia asupra importantei apei, asupra rolului pe care aceasta il joaca in viata tuturor, precum si o actiune de igienizare in zona de protectie a acumularii Poiana Uzului, lac din care se face alimentarea cu apa a urmatoarelor orase si comune: Bacau, Onesti, Targu Ocna, Targu Trotus, Darmanesti, Comanesti, Moinesti, Bucium, Casin, Magiresti, Poduri si Ardeoani.



DIRECTOR,
Dr. ing. Emil Vamanu


Ziua Mondială a Apei din anul 2011 răspunde la provocările unui fenomen ascendent cu consecinţe sufocante asupra oraşelor, în condiţiile în care infrastructura sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate nu se adaptează la cerinţele populaţiei urbane în creştere la nivel mondial.
Analizând situaţia localităţilor urbane situate pe raza de activitate a Administraţiei Bazinale de Apă Siret (ABAS), se constată că în perioada 1991-2011, numărul acestora a crescut cu 9 oraşe, prin transformarea unor localităţi rurale. Deşi numărul localităţilor urbane a crescut de la 27 la 36 municipii şi oraşe, populaţia totală a acestora a scăzut, ca urmare a fenomenelor de migrare în alte zone şi a scăderii natalităţii.

În cei 20 de ani, populaţia urbană, incluzând şi noile oraşe cu populaţia aferentă de 86. 214 locuitori, a scăzut cu 17,5%, de la 1.144.688 locuitori în 1991, la 944.635 locuitori în anul 2011. În această perioadă, gradul de racordare a populaţiei oraşelor la sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă a crescut cu circa 10%, de la 68% în anul 1991 la 78% în prezent.

Se constată că, în perioada 1991-2011, cerinţa totală de apă a scăzut de peste 3,6 ori, de la 838,8 milioane mc de apă în anul 1991 la 230 milioane mc în anul 2011. Acest fenomen s-a datorat în special reducerii semnificative, alarmante, a activităţilor din industrie şi agricultură.
În cadrul cerinţei totale de apă, ponderea volumelor de apă destinate populaţiei oraşelor a crescut în această perioadă, de la 22,5%, corespunzătoare unui volum de apă de 188,7 milioane mc în anul 1991, la 56,5%, corespunzătoare unui volum de apă de 130 milioane mc în anul 2011.
Din situaţiile comparative prezentate, se constată că, în perioada analizată, procentul de scădere a populaţiei cu 17,5% a determinat şi scăderea volumelor de apă prelevate în scop potabil cu circa 32 de milioane mc; restul de circa 26,7 milioane mc apă potabilă s-a redus prin diminuarea pierderilor de apă din reţelele de aducţiune şi distribuţie cu circa 20%.
Prin grija Administraţiei Bazinale de Apă Siret, cerinţele de apă din surse subterane şi de suprafaţă pentru populaţia oraşelor racordată la sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă sunt asigurate în totalitate. Se remarcă faptul că această populaţie nu a suferit de lipsa apei potabile nici în anul 2007, când s-a înregistrat fenomenul excesiv de secetă.

Trebuie semnalat că nu toată populaţia oraşelor este racordată la reţele centralizate de apă potabilă. În unele cartiere, în special mărginaşe ale localităţilor urbane, nu s-au dezvoltat încă astfel de reţele, iar 208.000 locuitori (circa 22% din locuitorii oraşelor) se alimentează cu apă din fântâni, care în unele cazuri nu corespunde normelor sanitare de calitate.
În ceea ce priveşte sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate, se menţionează că în prezent doar 677.384 locuitori din localităţile urbane (72% din total populaţie urbană) beneficiază de astfel de servicii de gospodărire comunală. În prezent, oraşele evacuează 70 milioane mc apă uzată, din care se epurează corespunzător circa 56%.
Aglomerările urbane se pot clasifica în trei categorii, în funcţie de situaţia funcţionării staţiilor de epurare orăşeneşti:


• În prima categorie se încadrează 7 aglomerări urbane, în care funcţionează staţii de epurare noi sau retehnologizate, care se încadrează în parametrii reglementaţi. Dintre aceste aglomerări se menţionează în mod deosebit municipiile Focşani, Bacău, Piatra Neamţ şi Roman;
• În cea de a doua categorie se încadreză 2 aglomerări urbane: Suceava şi Paşcani, în care se derulează lucrări de retehnologizare a staţiilor de epurare;
• Din cea de a treia categorie fac parte 27 de oraşe, în care staţiile de epurare sunt subdimensionate sau în stare avansată de uzură şi în care nu s-au demarat încă lucrări de retehnologizare, extindere sau investiţii noi pentru epurarea apelor uzate şi reţele de canalizare. Cele mai multe dintre aceste staţii au un regim de funcţionare necorespunzător (Rădăuţi, Vatra Dornei, Comăneşti, Oneşti, Buhuşi, Mărăşeşti, Odobeşti, Panciu, Rm. Sarat, Dolhasca, etc.). O mare parte dintre aceste investiţii sunt incluse în master planuri la nivel judeţean, care urmează să fie demarate şi finalizate până în anul 2015.
Obiectivele de racordare a populaţiei din Bazinul Hidrografic Siret la sisteme centralizate de alimentare cu apă şi de canalizare sunt în strânsa legatură cu obiectivele de respectare a angajamentelor internaţionale de reducere la jumătate până în 2015 a proporţiei populaţiei fără acces durabil la o apă potabilă sigură, angajament cuprins în ţintele de dezvoltare ale Declaraţiei Mileniului adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite în luna septembrie 2000 de către 189 de ţări, printre care şi România. Aceste obiective au fost adoptate la Summit-ul Mondial desfăşurat în perioada 14 - 16 septembrie 2005 la sediul Naţiunilor Unite din New York, unde s-au adunat mai mult de 170 de şefi de state şi guverne pentru a revizui progresele înregistrate de la adoptarea Declaraţiei Mileniului din anul 2000.

Sumele alocate pentru dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare ale oraşelor din raza de activitate a Administraţiei Bazinale de Apă Siret depăşesc 550 milioane euro, care provin din fonduri interne şi externe. O parte din aceste fonduri au fost utilizate, o serie de obiective fiind deja realizate sau în derulare. Prin realizarea noilor sisteme de alimentare cu apă în scop potabil, canalizare şi epurare a apelor uzate, dar şi a altor obiective deosebit de importante în domeniul gospodăririi apelor (apărarea împotriva inundaţiilor, cunoaşterea, monitorizarea, gestionarea raţională şi protecţia resurselor de apă, etc.) pe raza de activitate a Administratiei Bazinale de Apă Siret se va răspunde la provocările urbane „Apă pentru oraşe”.

Şef serviciu Gestiune, Monitoring şi Protecţia Resurselor de Apă
Dr. Ing. Dan Dăscăliţa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin