24.01.2011

Ziua Mondială a Zonelor Umede

Eu care credeam ca zilnic e ziua zonelor umede, se pare ca m-am inselat. E doar pe 2 februarie.

• Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, semnată la Ramsar, în Iran, în 1971, a stabilit data de 2 februarie ca Zi Mondială a Zonelor Umede, documentul fiind ratificat de România prin Legea 5/1991. Documentul se înscrie printre primele mari convenţii referitoare la conservarea patrimoniului natural al lumii. Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderile de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri.

În perioada 25 ianuarie - 11 februarie 2011 ARPM Bacău şi Peace Corps România va desfăşura următoarele acţiuni dedicate acestei zile, după cum urmează:
1. O serie de seminarii, susţinute de reprezentantul ARPM în care vor fi prezentate materiale informaţionale şi
vor fi dezbătute aspecte la temă;
2. Activităţile: „Lanţul alimentar” şi „Cum ajută zonele umede la epurarea apelor”, susţinute de voluntarul american Peace Corps România Megan HOPPER.

Calendarul activităţilor:
25 ianuarie ora 12 – Şcoala G. M. Cancicov Bacău, la ora 14 – Palatul Copiilor Bacău
26 ianuarie ora 13 - Colegiul M. Eminescu Bacău
27 ianuarie ora 12 – Colegiul Ştefan cel Mare Bacău
7 februarie ora 13 – Liceul Sportiv Bacău
8 februarie ora 12 – Şcoala N. Iorga Bacău
9 februarie ora 12 – Şcoala Traian
10 februarie ora 12.30 - Colegiul H. Coandă Bacău
11 februarie ora 12 – Şcoala Al. I. Cuza Bacău

 Obiectivul declarat al Convenţiei a fost acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care serveşte ca habitat al păsărilor acvatice, şi pentru că acestea constituie resurse importante de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă.

• Zonele umede contribuie la menţinerea calităţii mediului, prin rolul lor multiplu: controlul inundaţiilor, aprovizionarea stratului subteran de apă, stabilizarea ţărmurilor şi protecţia împotriva furtunilor, retenţia nutrienţilor şi sedimentelor, atenuarea schimbărilor climatice, purificarea apei, menţinerea biodiversităţii.

• Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa tării. În România există 89 de zone umede, fiind identificate, de asemenea, 44 de zone de importanţă avifaunistică, cu o suprafaţă totală ce reprezintă trei la sută din suprafaţa ţării. Din acestea 5 sunt înscrise pe Lista Ramsar: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lunca Mureşului şi Lacul Techirghiol.

• Judeţul Bacău are o reţea hidrografică bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile Siret, Bistriţa, Trotuş şi afluenţii acestora. Lacurile din judeţul Bacău (excepţie lacul Bălătău care s-a format în secolul IX ca urmare a unei alunecări de teren), au luat naştere ca urmare a amenajărilor antropice: Poiana Uzului, Belci, Bereşti, Răcăciuni, Galbeni, Bacău, Lilieci, Gârleni şi Racova.

• O mare parte din cele 11 arii naturale protejate din judeţul Bacău prezintă în componenţa lor zone umede, având un regim special de ocrotire şi conservare, dintre acestea menţionăm: Lacul Lilieci, Lacul Bacău II, Lacul Răcăciuni şi Lacul Bereşti. Toate adăpostesc specii de floră şi faună protejate şi deţin un rol foarte important în cadrul culoarului de migraţie est – european.

• Tema sub care se organizează anul acesta activităţile în cadrul Zilei Mondiale a Zonelor Umede: „Zone Umede şi Păduri” a fost aleasă pentru că 2011 a fost identificat ca Anul Internaţional al Pădurilor şi pentru că se celebrează a 40-a aniversare a Convenţiei Ramsar. Sloganul: “Păduri pentru ape şi zone umede” atrage atenţia asupra multiplelor beneficii pe care le oferă pădurile oamenilor: apă, hrană, bunuri, recreere etc. Protejarea şi conservarea pădurilor, ca rezultanta implicării tuturor „beneficiarilor” resurselor acestor zone cât şi a tuturor factorilor responsabili care au „obligaţii” faţă de acestea, ar putea oferi un raspuns la problemele de mediu cu care se confruntă astăzi omenirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin