26.04.2010

"Greenpeace" a protestat în centrul orașului

 S-au împlinit 24 de ani de la accidentul nuclear din Cernobâl, ocazie cu care, filiala proaspăt înființată a Greenpeace Bacau a strâns semnături pentru petiția impotriva construirii  noilor reactoare nucleare de la Cernavodă. Au afișat bannere si pancarde in piațeta Casei de Cultura si au oprit oamenii pentru discuții si semnături timp de peste o oră. Inima Bacaului le urează succes în continuare!


Puteti gasi detalii despre organizație aici:  www.greenpeace.org si alte poze de la manifestarea de luni 26 aprilie 2010 aici.




2 comentarii:

  1. Catalin Stanoiu27.04.2010, 03:11

    Astia sunt niste imbecili care habar n+au despre ce vorbesc. Cernavoda e construita dupa un proiect canadian, considerat la ora actuala unele dintre cele mai sigure. Americanii au reactoarea mai periculoase decat cele de la Cernavoda, dar n-au probleme in a le construi in continuare. Sa ne mai lase draq sa ne traim viata asa cum stim si cum puteam, ca eu m-am saturat de toate magariile marilor puteri. Numai Greenpeace ne mai lipsea. Fac pariu ca boi care au demonstrat sunt experti in fizica atomica si au mare habar despre ce tip de reactoare se construiesc la Cernvoda. Mai intrati pe net si documentati-va in privinta tipului de terorism practicat de organizatii gen Greenpeace.

    RăspundețiȘtergere
  2. Energia nucleară ridică probleme din toate punctele de vedere

    Chiar şi în ziua de azi, când viteza de construcţie a centralelor este de zece ori mai mică decât cea necesară conform teoriei de mai sus, industria nucleară se confruntă cu probleme grave şi a întâmpinat o multitudine de obstacole:

    • Costuri şi probleme tehnice uriaşe, care descurajează încercările de construire a reactoarelor noi. De exemplu, atât unităţile EPR construite de francezi în Finlanda cât şi cele din Franţa se confruntă cu întârzieri de ordinul anilor şi au depăşit cu miliarde de euro costurile prevăzute. Proiectul finlandez Olkiluoto 3, anunţat ca emblematic pentru industria nucleară, a depăşit deja cu trei ani data anunţată pentru finalizare şi cu 50% bugetul estimat3.

    • Capacitatea de producţie a componentelor pentru reactoare este limitată la câteva bucăţi anual deoarece acestea pot fi construite de doar şase corporaţii concentrate în câteva ţări4.

    • Insufucienţa resurselor de uraniu pentru alimentarea chiar şi numai a reactoarelor existente; în 2007, consumul s-a ridicat la 69.000 de tone, în timp ce producţia aceluiaşi an a fost de doar 41.300 de tone5. Resursele cunoscute şi garantate de uraniu ale lumii nu ar putea acoperi consumul actual mai mult de câteva decenii.

    • Posibila criză a materiilor prime cauzată de cererea uriaşă de oţel şi beton pentru această industrie.

    • Efectele adverse ale radiaţiilor ionizante asupra sănătăţii. Studiile statistice publicate recent în urma revizuirii de către specialişti arată că, în Germania6 şi Statele Unite7, incidenţa leucemiei la copii este mai ridicată în apropierea centralelor nucleare.

    • Extragerea şi măcinarea uraniului pun în pericol pământurile, aşezările omeneşti şi sănătatea populaţiilor autohtone, multe din care (în Canada, SUA, Africa, India şi Australia, printre altele) protestează şi astăzi împotriva extragerii uraniului de pe pământurile şi teritoriile lor sau în apropierea acestora.

    • Lipsa inginerilor, inspectorilor şi personalului calificat necesar administrării şi supravegherii operaţiunilor în cazul menţinerii ritmului actual de construire.

    • Durata mare de timp necesar proiectelor. Chiar şi în ţările cu infrastructură dezvoltată în domeniu, procesul de planificare, aprobare, construcţie şi pornire a unui nou reactor durează 10 - 15 ani. Ţărilor care abia acum implementează programe nucleare le-ar lua şi mai mult timp.

    • Inexistenţa unei metode sigure de eliminare a deşeurilor radioactive produse de centralele deja existente, în pofida zecilor de ani de cercetări şi sumelor investite în acestea. Se estimează că, în ultimii cinci ani, costurile îndepărtării acestor deşeuri au crescut cu 40 de miliarde de dolari în Statele Unite8 şi cu 27 de miliarde de lire în Marea Britanie9, fără nicio garanţie în ceea ce priveşte siguranţa depozitării finale.

    • Problemele ridicate de proliferarea tehnologiei. Pe măsură ce cresc stocurile de plutoniu separat, tehnologiile şi materialele nucleare se răspândesc în tot mai multe ţări. Sistemele internaţionale de securitate dispun de resurse insuficiente şi de o structură prea slabă pentru a face faţă acestei extinderi. Nu este decât o problemă de timp ca aceste materiale să devină accesibile grupărilor teroriste. Un reactor major poate produce 200 kg de plutoniu anual, suficient pentru douăzeci şi patru de arme nucleare.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin